De ce mereu privirea mea cauta sa te gaseasca? Vad imagini ce ma blocheaza... Sper mereu sa putem vorbi... pentru ca am sa iti spun multe lucruri... dar mai bine nu le spun nici o data.
Traiesc, dar vreau sa mor. Plang, nimeni nu ma intelege niciodata... plang... si prefer sa dorm mereu... imi urasc viata, sufletul. Dar eu, asa raman, nu aspir sa devin altefel... M-am obisnuit.
Si mereu cand incerc sa adorm, simt ca ceva nu ma lasa... Cum e sa lupti pentru ceea ce iti doresti? A fi atat de indragostit… de cineva... sa fii in stare sa iti dai viata, doar ca sa ii fie ei bine, este cosmar... O viata, extrem de periculoasa... cu multe obstacole... Totul... totul este vis... totul este cosmar in viata mea... iluzile isi fac loc in gandurile noastre... sapa in "increderea" de sine, iar la urma ramanem 0 pe dinauntu. Ce scriu eu aici este doar o bucatica din sufletul meu, o bucata de viata… parca despinsa din basme... cele mai inegrite... si incetosate... si… cred ca ajunge sa fie o pierdere de timp... Atat de dureros... simt ca trupul imi este la pamant... si tot ce imi doresc, este ca totul sa fie mai bine si pentru mine... Ce este mai rau, ca in ziua de astzi, oamenii au o foame de iluzii, vise, foarte mare... si la urma plang... Dc nu putem cumpara si fericirea cu bani?
Imi cer iertare tuturor carora le-am gresit, dar doar acum realizez ca am gresit, si cat de vinovat sunt, (asta nu inseamna ca nu o sa fac lafel) imi mai spun o data in gand ”o sa fie bine”. Sufletul imi este schimbat, si nimic nu este la fel... totul zi de zi e diferit... Acum, din cazuta naivitatii mele, stau si ma pazesc mereu... dar, asta nu ma face sa fug, sa ma ascund de toata lumea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu