Pana acum ceva timp, credeam ca am destui prieteni adevarati pe care ma pot baza mereu. Dar, aparentele inseala. Intotdeauna ar trebui sa stiu ca nu este valabila sintagma "ptietenul la nevoie se cunoaste"... de unde atat? Cand ai probleme nu stiu toti cum sa se ascunda.Insa cati sunt in stare sa realizeze o legatura de durata, toata viata? Imi place sa cred ca eu sunt de vina pentru ca toti prietenii pe care i-am crezut adevarati au devenit niste umbre in trecutul meu.
Imi aduc aminte cand eram mai mic, aveam prietenii de pe strada, cu care faceam promisiuni sa ne intalnim peste ani si ani. A fost frumos, intreaga copilarie petrecuta cu ei.
A fost de ajuns sa vina pe strada cateva: panarame, curve, taraturi, tarfe, ca in cateva luni sa se produca ruptura. Acum cand ma mai intalnesc cu ei mai depanam cateva amintiri si doar atat.
Asa ca am ales sa ma invart intr-un cerc foarte restrans, atat de rastrans incat mi-am "luat-o"... Asa ca va spun eu ca in Bucuresti nu e loc de prietenii de o viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu